Istorie și evoluție
Cvartetul de coarde este unul dintre cele mai frecvent utilizate ansambluri camerale folosite în muzica clasică (franceză quatuor, germană quartett sau steichquartett, engleză quartet sau string quartet, italiană quartetto, spaniolă cuarteto), este un ansamblu instrumental de regulă din două viori, o violă și un violoncel.
Aproape toţi compozitorii au contribuit la literatura cvartetelor, compunând lucrări denumite chiar după formația camerală începând din secolul al XVIII-lea încoace. Prin urmare prin termenul cvartet de coarde vom înțelege atât lucrarea muzicală cât și grupul cameral de instrumentiști:
Alegerea și numărul instrumentelor derivă din registrele vocii umane: soprano, alto, tenor și bas, cele două viori joacă rolul de soprano și alto, viola pe cel de tenor și violoncelul joacă rolul de bas.
Originile cvartetului se găsesc în epoca barocă, în formaţia cu trei artişti-trio, din muzica în care doi soliști interpretau muzica, acompaniați de un basso continuo, adică clavecin sau violoncel. Un exemplu foarte frumos este sonata compusă de Gregorio Allegri, care poate fi considerată începutul a ceea ce numim aztăzi cvartet de coarde.
Mai tărziu, cvartetul de coarde a căpătat importanță prin intermediul compozitorului, Joseph Haydn.
Franz-Joseph Haydn
(1732-1809)
El a compus în total 68 de cvartete, dintre care zece pentru coarde. (Op. 1 și Op. 2).
Acestea erau compuşi în cinci părți și o structură de:
- Parte rapidă
- Menuet
- Parte lentă
- Menuet
- Finale, tempo alert
Mai târziu a compus 18 cvartete structurate în patru părți:
- Parte rapidă
- Parte lentă
- Menuet
- Finale, tempo alert
Aceasta formă a devenit standard pentru cei mai mulţi compozitori.
Paleta de sunete este mai restrânsă decât în muzica orchestrală și este considerată un adevărat test pentru compozitori. Cvartetele compuse în perioada clasică au părți cu o structură asemănătoare unei simfonii:
- Formă de sonată, Allegro
- Parte lentă
- Menuet sau Scherzo
- Finale, Formă de sonată sau Rondo.
Modificări ale formei au fost realizate de Beethoven, iar compozitorii din secolul al XX-lea au abandonat această structură.
Un alt tip de cvartet muzical îl reprezintă cvartetul cu pian, ce constă în vioară, violă, violoncel și pian. În secolul al XX-lea, în muzica de jazz a apărut un nou tip de cvartet și anume cvartetul saxofon.
Orice combinație de patru instrumente cu coarde poate fi numită “cvartet de coarde”, cu toate acestea în practica termenul se referă la un grup format din două viori, o violă și un violoncel. Vioara 1 cântă linia melodică în registrul de note înalte, iar vioara a 2 -a cântă în armonie notele joase. Acest standard pentru cvartetul de coarde este considerat ca fiind cel mai important în muzica de cameră, motiv pentru care au fost scrise lucrări de majoritatea marilor compozitori de la sfârsitul secolului 18 și de cei care au urmat.
Pot fi întâlnite multe alte grupuri camerale care sunt derivate din cvartetul de coarde: cvintetul de pian, alcătuit dintr-un cvartet de coarde și un pian, cvintetul de coarde, reprezentat de un cvartet de coarde și un alt instrument suplimentar (violă, violoncel sau contrabas), trio de coarde alcatuit din o singură vioară, o violă și un violoncel, un cvartet de pian care reprezintă în fapt un cvartet de coarde în care una dintre viori este înlocuită de un pian.